vineri, 17 decembrie 2010

Gelozie/Posesivitate


Atunci cand suntem intr-o relatie simtim oarecum nevoia ca partenerul sa fie gelos, fie pentru a ne simti protejati, fie pentru a ne simti in centrul atentiei, fie pentru a ne simti iubiti si astfel avem impresia ca gelozia este o dovada de dragoste.

Si poate ca asta si este. Atunci cand e controlata, gelozia poate fi privita ca acel ceva care condimenteaza relatia. Atunci cand esti gelos esti mai atent la nevoile celuilalt si incerci sa-i starnesti mereu interesul pentru a nu-l pierde in favoarea altor persoane pe care le consideri posibile amenintari.

Dar pe masura ce relatia evolueaza, incepi sa simti ca ai un anumit drept asupra partenerului, ca-ti apartine si astfel gelozia se transforma in posesivitate, care poate distruge respectiva relatie. Aceasta difera in functie de caracterul fiecarui individ, de caracteristicile zodiei, dar mai ales de increderea pe care o ai in partener.

Spre deosebire de gelozie, posesivitatea presupune un grad mai mare de egoism, te face sa ingradesti oarecum libertatea celuilalt, sa-l tii doar pentru tine, departe de prieteni si familie si sa ajungi sa-ti sufoci partenerul cu asa zisa dragoste pe care i-o porti.

Dar oare cum poti sa-ti stapanesti dorinta de a poseda pe cineva?
Care e limita pana la care poate ajunge gelozia fara ca aceasta sa duca la destramarea relatiei?

Mie, personal, oricat de mult l-as iubi si oricata incredere as avea in partener, mi se pare atat de complicat, atat de greu sa pot sa-i ofer libertatea de care are nevoie fara sa simt gustul geloziei...
 

Relatii la distanta



Hmm…ce stim despre ele?... Pai stim ca sunt cele mai usor de facut pentru ca e mult mai simplu sa iei legatura cu o persoana pe net si sa ii marturisesti sau sa ii povestesti unele chestii (pe care poate ca nu le–ai spune nici macar prietenilor tai reali sau n-ai putea sa le spui unei persoane face to face) , decat sa-ti faci prieteni in mod real, pentru ca majoritatea te eticheteaza doar dupa felul in care arati si nu mai incearca sa te cunoasca cu adevarat.

Apoi, poti avea incredere mai usor intr-o persoana care nu te cunoaste in realitate( pentru ca nu are nici un interes sa-ti dezvaluie gandurile si secretele ) si care stii ca te intelege si poate ca simte sau gandeste la fel ca tine in unele situatii, sau cel putin e acolo si te asculta cand ai nevoie sa vorbesti cu cineva .

Si asta, faptul ca cineva e mai mereu disponibil sa te asculte, si-ti dea sfaturi, te incurajeaza, isi face griji pentru tine, se bucura sau plange cu tine,chiar daca este departe, inseamna mai mult decat iesi la o cafea cu cineva pe care o numesti prietena, dar pe care poate ca n-o intereseaza prea tare persoana ta, ci esti de fapt doar un subiect de barfa pentru ea sau se foloseste oarecum de tine.

Doar ca, in timp, devii oarecum dependenta de persoana de dincolo de monitor, incepe sa-ti placa felul ei de-a fi, sa-ti pese de ceea ce i se intampla si incepi sa tii cu adevarat la ea, apoi devii curioasa sa o cunosti si vrei sa-i fii aproape, iar daca este de sex opus exista posibilitatea sa te indragostesti de ea.

Dar oare e ok sa incepi o relatie cu o persoana care locuieste la sute de kilometrii distanta de tine? Ce probabilitate exista ca o astfel de relatie sa dureze?
Heh…exista … pana la un moment dat… adica, poate dura in conditiile in care ambele persoane se implica si-si doresc la fel de tare ca relatia sa mearga. Sigur ca este mai dificil sa pastrezi o relatie la distanta, trebuie sa fii inarmat cu mult mai multa incredere si rabdare decat intr-o relatie obisnuita.

Si am spus ca “pana la un moment dat “ pentru ca e destul de greu sa nu poti strange in brate sau saruta persoana pe care o iubesti ori de cate ori iti lipseste si poate deveni extrem de enervant sa nu poti s-o vezi decat foarte rar sau sa-i vorbesti doar la telefon si pe messenger. Si asta nu poate dura la nesfarsit , nu poti sta toata viata departe de persoana iubita iar daca vrei cu adevarat sa-i fii aproape trebuie sa gasesti solutii (de exemplu sa va mutati impreuna sau cel putin in acelasi oras),chiar daca asta implica sacrificii. Dar... ce nu merita iubirea?!

Pauza intr-o relatie...

Vine un moment in fiecare relatie in care sentimentele de iubire se transforma in prietenie, apreciere, obisnuinta, atasament, dependenta, respect, iar atractia incepe sa dispara incetul cu incetul si astfel incepi sa-ti pui tot felul de intrebari si sa nu mai fii sigura de ceea ce simti pentru partenerul tau.

Sa fii cu aceeasi persoana mereu nu-ti mai alimenteaza fericirea , poate pentru ca a intervenit monotonia, persoana de langa tine nu-ti mai starneste interesul, sau poate ca ai intalnit pe altcineva care iti face inima sa bata mai tare si simti din nou fluturasii aia pe care nu i-ai mai simtit de mult timp cu actualul si asta te face sa-ti pui la indoiala sentimentele fata de el.

Si totusi nu vrei sa-l pierzi, in primul rand pentru ca este o relatie stabila si asta iti ofera siguranta, stii ca el te iubeste si ca poate nimeni altul n-ar mai face-o asa, in al doilea rand ti-ar fi foarte greu sa ramai singura dupa atata timp in care el ti-a fost alaturi si o noua relatie presupune mai mult efort si atentie din partea ta... prin urmare e mult mai comod sa ramai in relatia pe care o ai deja.

Astfel cea mai buna solutie in situatia asta pare a fi “pauza “ care presupune sa stai o perioada de timp (mai mica sau mai mare ) departe de cel cu care nu demult vroiai sa-ti imparti viata, timp in care poti sa-ti pui gandurile in ordine si sa-ti dai seama ce simti si ce vrei de fapt.
Dar pauza intr-o relatie nu are numai avantaje, din contra, poate sa te indeparteze si mai tare de partenerul tau si sa te faca sa-ti dai seama ca de fapt poti trai foarte bine si fara el.

In ceea ce-l priveste pe partener, faptul ca persoana pe care o iubeste ii cere o pauza ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru el, sa-l faca sa-si dea seama ca ceva nu este in ordine si ca ar trebui sa faca ceva in legatura cu asta pana nu e prea tarziu. Iar cea mai buna solutie, mai buna si decat pauza, este comunicarea: sa discute sincer si deschis cu partenera pentru a intelege ce anume nu o mai multumeste din relatia lor si sa incerce sa schimbe unele lucruri (in bine) si nu sa astepte ca pauza sa resolve tot pentru ca … n-o va face.

Eu, care am trecut prin asa ceva, nu pot sa zic nici ca nu sunt de acord cu pauzele intr-o relatie, doar ca asta nu inseamna ca ele rezolva tot fara ca tu sa faci nimic , iar in cele mai multe cazuri nu au happy end-uri, si nu pot nici sa zic ca e imposibil ca cei doi parteneri sa se reindragosteasca doar ca... stii... nu poti sa te indragostesti de cineva doar pentru ca iti propui asta si mai ales este foarte greu sa te reindragostesti de o persoana pe care o cunosti foarte bine, pentru ca sunt foarte mici sansele ca aceasta sa te mai poata surprinda...

Si … am mai auzit o chestie : “nu va mai intelegeti… faceti un copil si o sa va apropie”… no way… e cea mai mare tampenie pe care o poti face pentru ca asta e cel mai nepotrivit moment pentru un bebe atata timp cat partenerii nu sunt siguri de ce sentimente au. Un copil ar complica si mai tare situatia, i-ar obliga sa ramana impreuna doar de dragul lui si nu din iubire sau pentru ca i-ar face fericiti, si asta n-ar avea urmari tocmai placute.

Si acum… e bine sa renunti la o relatie de lunga durata, sa calci peste toate promisiunile si declaratiile de dragoste pe care le-ai facut in timpul asta, doar pentru ca nu mai esti indragostita? merita sa dai dovada de egoism si sa-l faci pe cel care te iubeste sa sufere pentru a fi tu fericita?

marți, 2 noiembrie 2010

Pieces of me...

In general sunt o persoana optimista, mai mereu cu zambetul pe buze, dar sunt si zile cand pic intr-o adanca melancolie si greu mai ies de acolo.

Imi place sinceritatea dar sunt si unele situatii cand e mai bine sa minti sau sa ascunzi unele lucruri, pentru a nu rani pe cineva anume.
Nu sunt un fan al cartilor... dar cand imi pica in mana o carte cu o poveste interesanta, nu o mai las pana n-o termin.

Iubesc soarele, caldura si nu m-as supara daca vara ar dura 12 luni din an... si imi place cand  ma surprind fara umbrela ploile de vara si  ma uda din cap pana in picioare... asta daca nu cumva aveam de gand sa merg la vreo intalnire

Urasc sa ma trezesc de dimineata, mai ales daca afara ploua sau ninge sau este frig... prefer sa stau noaptea pana mai tarziu ca sa termin ce am de rezolvat pentru ziua urmatoare si sa dorm mai mult dimineata.

Imi place sa ma indragostesc, pot zice ca sunt dependenta de sentimentul de iubire si caut mai mereu  pe cineva caruia sa-i atribui acest sentiment dar risc sa fiu considerata ciudata sau nebuna din cauza felului in care ma implic intr-o relatie. Desi mi se intampla foarte rar sa-mi pierd capul pentru cineva, atunci cand se intampla persoana respectiva nu este si persoana potrivita sau tind sa-l prefer pe cel nepotrivit si sa-l indepartez pe cel potrivit din cauza pretentiilor mele destul de ridicate, asa ca pot zice ca am mare talent in a ma face nefericita

Ador mirosul cartilor vechi si al pamantului ud dupa o ploaie de vara.
Ma enervez foarte repede si de multe ori fara vreun motiv intemeiat, dar imi trece la fel de  repede...
Sunt mult mai responsabila atunci cand trebuie sa fac ceva pentru altii, decat daca ar trebui sa  fac acel ceva pentru mine.

Am momente in care nu ma poate nimeni convinge sa ies din casa, chiar si cateva zile la rand... heh... stiu... in cazul asta chiar sunt o ciudata.... dar simt nevoia sa fiu doar eu cu mine si sa ma gandesc la tot felul de chestii, iar atunci sa nu cumva sa indrazneasca cineva sa-mi bata la usa, ca n-are decat sa se instaleze afara pe pres (hi hi... nici de ala n-am la usa)

Urasc sa gatesc pentru mine, dar pentru cineva drag as face-o cu placere la orice ora.
Sunt egoista, nu-mi place sa impart nimic, dar impart totul cu cel pe care-l iubesc.
Intr-o relatie tind sa fiu foarte posesiva si astfel risc sa-l indepartez prin comportamentul meu pe cel pe care-l iubesc... dar atunci cand acel cineva ma cucereste, ma daruiesc trup si suflet si sunt doar a respectivului si  imi place sa stiu ca si el e doar al meu.

Imi place sa cunosc tot felul de persoane din diferite zone ale tarii si sa port discutii despre orice, din curiozitatea de a-i analiza sau doar din nevoia de a conversa.
Sunt foarte incapatanata si vai de cel care pune vreun pariu cu mine,  pentru ca n-am de gand sa-l las sa castige.

joi, 21 octombrie 2010

An old relationship or... a new one ?


Ce faci cand o relatie nu mai merge? Greu de dat un raspuns clar. Cred ca asta depinde de ceea ce a dus la destramarea relatiei si de sentimentele care va unesc...
In primul rand trebuie sa  analizezi toate aspectele, ca sa-ti dai seama ce anume nu a mers, daca mai poate fi reparat ceva si daca merita sa-i mai dai o sansa relatiei, cu riscul de a ajunge in acelasi punct la un moment dat.


Ce solutie ar fi mai buna pentru a-ti reveni dintr-o relatie care te-a ranit sau s-a terminat in anumite circumstante?
Cred ca cel mai bine ar fi sa stai singur o perioada, si nu ma refer la a te inchide in camera si a te izola de toata lumea, ci la a nu te implica imediat intr-o alta relatie, pentru ca oricat de tentanta ti s-ar parea noutatea,  apare nevoia de a-l compara mereu cu fostul, iar  atata timp cat inca il iubesti pe acesta , actualul nu o sa ti se para niciodata suficient de bun sau de potrivit pentru tine, si chiar daca ajungi la concluzia ca este chiar mai perfect, tot nu o sa-l vrei la fel de mult... mereu o sa aiba ceva in minus fata de precedentul si nu o sa poata sa-l inlocuiasca oricat de mult s-ar stradui.


Si... ar mai fi si teama de "nou" care necesita ceva timp pentru a fi invinsa. Pentru ca oricat de mare ar fi siguranta in  fortele proprii, se ivesc  tot felul de intrebari, care te fac sa preferi obisnuinta si certitudinea din vechea relatie. Apoi, ar fi mult mai comod sa ramai in relatia  pe care o ai deja, decat sa ai rabdare sa cunosti pe altcineva, sa-i accepti obiceiurile sau defectele si  sa-i dai ocazia sa te cunoasca si el pe tine.

Sa ramai singur dupa o relatie, iti da pe de o parte un sentiment de libertate. Stii ca de azi inainte nu o sa te mai streseze cu telefoanele si mesajele, nu va mai trebui sa-i spui sau sa-i dai explicatii atunci cand vrei sa iesi undeva sau cu cineva.
Dar pe de alta parte iti lipseste, poate tocmai faptul ca nu mai e acolo sa te sufoce cu iubirea sa.


Eu prefer sa raman cat mai mult in vechea relatie (ideal ar fi sa nu se termine niciodata), sa incerc s-o salvez, chiar daca astfel pierd timp, decat sa ma avant intr-o alta, care are poate si mai putine sanse sa dureze.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

death after life... sau...era invers?!

.

Ne intrebam de multe ori ce este dincolo de moarte, daca mai exista si altceva sau totul se sfarseste odata cu incetarea din viata a trupului; si oricat am citi despre asta, nu putem fi siguri de ceea ce se intampla, pentru ca nici o stiinta nu are raspunsul exact.

Unii spun ca dupa ce omul moare, sufletul acestuia se reincarneaza de mai multe ori. Faptul ca acele persoane cred asta, le ajuta oarecum sa spere ca nu s-a  sfarsit totul inca si ca mai au cel putin o sansa in care sa traiasca altfel si poate, sa nu mai repete aceleasi greseli. Dar in cazul asta, cum se face ca nimeni nu are amintiri dintr-o viata anterioara? adica, ok.. avem impresia uneori, cand facem ceva anume, ca am mai facut asta candva, dar amintirea are legatura cel mai probabil cu acelasi acelasi loc si cu aceleasi persoane...sau cel putin asta mi se mai intampla mie... deci daca ai mai fi trait o data, e clar ca nu au mai fost aceleasi persoane in viata ta.  Si chiar daca ar fi sa ne reincarnam, cum am putea sa evitam greselile pe care le-am facut daca nu ni le amintim?!

Dar din ceea ce am observat eu pana acum, inainte sa moara, omul incepe sa vada tot felul de lucruri ciudate cum ar fi ingeri, lumini puternice, persoane decedate, ceea ce ma face sa cred ca inainte sa "treci pragul" intr-o alta viata  esti intampinat de persoane dragi  si ca dupa moarte exista viata vesnica.

Din punct de vedere medical, se pare ca fenomenul asta se numeste descarcare electrica, si anume: in ultimele momente din viata  presiunea sangelui scade si astfel creierul nu mai este bine oxigenat, iar celulule nervoase transmit un ultim impuls electric si dau senzatii ireale. ( hmm... might be, dar tot prefer varianta cu viata vesnica...)

Sau ar mai exista posibilitatea ca unele suflete sa nu-si gaseasca linistea si sa nu poata trece dincolo, pana cand nu-si incheie socotelile cu viata asta, astfel ar trebui sa fie pe undeva printre noi. (nici nu vreau sa ma gandesc la asta)

O parte din idee a pornit de la un test "ce-ai fost intr-o viata anterioara",  in care se pare ca am fost tot femeie (yay :d ), am trait in Africa de Sud, in anul 1725...(ok... si de-atunci pana cand m-am reincarnat, unde-am fost?!)  si aveam ocupatia de dansatoare, cantareata sau actrita. Eram o persoana sincera, fara prea multa diplomatie, fapt care mi-a adus foarte multi dusmani. Am fost respectata, dar nu si iubita (se pare ca sunt ceva mai norocoasa acum din punctul asta de vedere), iar in viata asta  trebuie sa invat sa combat violenta si o sa descopar ca dragostea si  toleranta  sunt singurele remedii universale. ( hmm... pe mine tot nu m-a convins ca este posibila reincarnarea)

Daca sunteti curiosi,  puteti  incerca si voi... http://users.telenet.be/gad/re/roemeens.html

marți, 12 octombrie 2010

Can you forgive me?



Oricat de mult ai iubi o persoana este imposibil sa faci totul perfect si sa nu gresesti niciodata fata de ea. Doar ca unii din noi reactioneaza destul de ciudat atunci cand iubesc si gresesc iar si iar si asta il indeparteaza pe cel iubit si oricat de tare ai regreta faptul ca ai mintit sau tradat, nu poti intoarce timpul si e foarte probabil ca nimic sa nu-l mai poata aduce inapoi.
In aceeasi masura, si pentru cel tradat este o situatie destul de dificila, mai ales in primele momente in care afla raul provocat de persoana iubita, cand nu mai poate gandi limpede si spune sau face chestii care ranesc, desi in momentul respectiv poate ca meriti toate reprosurile, chiar daca nu ai facut nimic intentionat.
Si totusi, daca acea persoana tine cu adevarat la tine cred ca ar putea sa te ierte. Asta in masura in care nu trebuie sa faca compromisuri prea mari si e capabila si sa uite odata ce te-a iertat pentru ca altfel o sa -ti reproseze mereu asta.  
Dar oare e de ajuns sa regretam si sa ne cerem iertare atunci cand gresim fata de persoana iubita, pentru ca ea sa ne ierte si totul sa fie la fel ca inainte?
Stiu ca "enough it's enough" , dar de unde stii care este limita pana la care poti ierta?