Ce faci cand o relatie nu mai merge? Greu de dat un raspuns clar. Cred ca asta depinde de ceea ce a dus la destramarea relatiei si de sentimentele care va unesc...
In primul rand trebuie sa analizezi toate aspectele, ca sa-ti dai seama ce anume nu a mers, daca mai poate fi reparat ceva si daca merita sa-i mai dai o sansa relatiei, cu riscul de a ajunge in acelasi punct la un moment dat.
Ce solutie ar fi mai buna pentru a-ti reveni dintr-o relatie care te-a ranit sau s-a terminat in anumite circumstante?
Cred ca cel mai bine ar fi sa stai singur o perioada, si nu ma refer la a te inchide in camera si a te izola de toata lumea, ci la a nu te implica imediat intr-o alta relatie, pentru ca oricat de tentanta ti s-ar parea noutatea, apare nevoia de a-l compara mereu cu fostul, iar atata timp cat inca il iubesti pe acesta , actualul nu o sa ti se para niciodata suficient de bun sau de potrivit pentru tine, si chiar daca ajungi la concluzia ca este chiar mai perfect, tot nu o sa-l vrei la fel de mult... mereu o sa aiba ceva in minus fata de precedentul si nu o sa poata sa-l inlocuiasca oricat de mult s-ar stradui.
Si... ar mai fi si teama de "nou" care necesita ceva timp pentru a fi invinsa. Pentru ca oricat de mare ar fi siguranta in fortele proprii, se ivesc tot felul de intrebari, care te fac sa preferi obisnuinta si certitudinea din vechea relatie. Apoi, ar fi mult mai comod sa ramai in relatia pe care o ai deja, decat sa ai rabdare sa cunosti pe altcineva, sa-i accepti obiceiurile sau defectele si sa-i dai ocazia sa te cunoasca si el pe tine.
Sa ramai singur dupa o relatie, iti da pe de o parte un sentiment de libertate. Stii ca de azi inainte nu o sa te mai streseze cu telefoanele si mesajele, nu va mai trebui sa-i spui sau sa-i dai explicatii atunci cand vrei sa iesi undeva sau cu cineva.
Dar pe de alta parte iti lipseste, poate tocmai faptul ca nu mai e acolo sa te sufoce cu iubirea sa.
Eu prefer sa raman cat mai mult in vechea relatie (ideal ar fi sa nu se termine niciodata), sa incerc s-o salvez, chiar daca astfel pierd timp, decat sa ma avant intr-o alta, care are poate si mai putine sanse sa dureze.
Ne intrebam de multe ori ce este dincolo de moarte, daca mai exista si altceva sau totul se sfarseste odata cu incetarea din viata a trupului; si oricat am citi despre asta, nu putem fi siguri de ceea ce se intampla, pentru ca nici o stiinta nu are raspunsul exact.
Unii spun ca dupa ce omul moare, sufletul acestuia se reincarneaza de mai multe ori. Faptul ca acele persoane cred asta, le ajuta oarecum sa spere ca nu s-a sfarsit totul inca si ca mai au cel putin o sansa in care sa traiasca altfel si poate, sa nu mai repete aceleasi greseli. Dar in cazul asta, cum se face ca nimeni nu are amintiri dintr-o viata anterioara? adica, ok.. avem impresia uneori, cand facem ceva anume, ca am mai facut asta candva, dar amintirea are legatura cel mai probabil cu acelasi acelasi loc si cu aceleasi persoane...sau cel putin asta mi se mai intampla mie... deci daca ai mai fi trait o data, e clar ca nu au mai fost aceleasi persoane in viata ta. Si chiar daca ar fi sa ne reincarnam, cum am putea sa evitam greselile pe care le-am facut daca nu ni le amintim?!
Dar din ceea ce am observat eu pana acum, inainte sa moara, omul incepe sa vada tot felul de lucruri ciudate cum ar fi ingeri, lumini puternice, persoane decedate, ceea ce ma face sa cred ca inainte sa "treci pragul" intr-o alta viata esti intampinat de persoane dragi si ca dupa moarte exista viata vesnica.
Din punct de vedere medical, se pare ca fenomenul asta se numeste descarcare electrica, si anume: in ultimele momente din viata presiunea sangelui scade si astfel creierul nu mai este bine oxigenat, iar celulule nervoase transmit un ultim impuls electric si dau senzatii ireale. ( hmm... might be, dar tot prefer varianta cu viata vesnica...)
Sau ar mai exista posibilitatea ca unele suflete sa nu-si gaseasca linistea si sa nu poata trece dincolo, pana cand nu-si incheie socotelile cu viata asta, astfel ar trebui sa fie pe undeva printre noi. (nici nu vreau sa ma gandesc la asta)
O parte din idee a pornit de la un test "ce-ai fost intr-o viata anterioara", in care se pare ca am fost tot femeie (yay :d ), am trait in Africa de Sud, in anul 1725...(ok... si de-atunci pana cand m-am reincarnat, unde-am fost?!) si aveam ocupatia de dansatoare, cantareata sau actrita. Eram o persoana sincera, fara prea multa diplomatie, fapt care mi-a adus foarte multi dusmani. Am fost respectata, dar nu si iubita (se pare ca sunt ceva mai norocoasa acum din punctul asta de vedere), iar in viata asta trebuie sa invat sa combat violenta si o sa descopar ca dragostea si toleranta sunt singurele remedii universale. ( hmm... pe mine tot nu m-a convins ca este posibila reincarnarea)
Daca sunteti curiosi, puteti incerca si voi... http://users.telenet.be/gad/re/roemeens.html
Oricat de mult ai iubi o persoana este imposibil sa faci totul perfect si sa nu gresesti niciodata fata de ea. Doar ca unii din noi reactioneaza destul de ciudat atunci cand iubesc si gresesc iar si iar si asta il indeparteaza pe cel iubit si oricat de tare ai regreta faptul ca ai mintit sau tradat, nu poti intoarce timpul si e foarte probabil ca nimic sa nu-l mai poata aduce inapoi. In aceeasi masura, si pentru cel tradat este o situatie destul de dificila, mai ales in primele momente in care afla raul provocat de persoana iubita, cand nu mai poate gandi limpede si spune sau face chestii care ranesc, desi in momentul respectiv poate ca meriti toate reprosurile, chiar daca nu ai facut nimic intentionat.
Si totusi, daca acea persoana tine cu adevarat la tine cred ca ar putea sa te ierte. Asta in masura in care nu trebuie sa faca compromisuri prea mari si e capabila si sa uite odata ce te-a iertat pentru ca altfel o sa -ti reproseze mereu asta. Dar oare e de ajuns sa regretam si sa ne cerem iertare atunci cand gresim fata de persoana iubita, pentru ca ea sa ne ierte si totul sa fie la fel ca inainte?
Stiu ca "enough it's enough" , dar de unde stii care este limita pana la care poti ierta?
