vineri, 17 decembrie 2010

Gelozie/Posesivitate


Atunci cand suntem intr-o relatie simtim oarecum nevoia ca partenerul sa fie gelos, fie pentru a ne simti protejati, fie pentru a ne simti in centrul atentiei, fie pentru a ne simti iubiti si astfel avem impresia ca gelozia este o dovada de dragoste.

Si poate ca asta si este. Atunci cand e controlata, gelozia poate fi privita ca acel ceva care condimenteaza relatia. Atunci cand esti gelos esti mai atent la nevoile celuilalt si incerci sa-i starnesti mereu interesul pentru a nu-l pierde in favoarea altor persoane pe care le consideri posibile amenintari.

Dar pe masura ce relatia evolueaza, incepi sa simti ca ai un anumit drept asupra partenerului, ca-ti apartine si astfel gelozia se transforma in posesivitate, care poate distruge respectiva relatie. Aceasta difera in functie de caracterul fiecarui individ, de caracteristicile zodiei, dar mai ales de increderea pe care o ai in partener.

Spre deosebire de gelozie, posesivitatea presupune un grad mai mare de egoism, te face sa ingradesti oarecum libertatea celuilalt, sa-l tii doar pentru tine, departe de prieteni si familie si sa ajungi sa-ti sufoci partenerul cu asa zisa dragoste pe care i-o porti.

Dar oare cum poti sa-ti stapanesti dorinta de a poseda pe cineva?
Care e limita pana la care poate ajunge gelozia fara ca aceasta sa duca la destramarea relatiei?

Mie, personal, oricat de mult l-as iubi si oricata incredere as avea in partener, mi se pare atat de complicat, atat de greu sa pot sa-i ofer libertatea de care are nevoie fara sa simt gustul geloziei...
 

Relatii la distanta



Hmm…ce stim despre ele?... Pai stim ca sunt cele mai usor de facut pentru ca e mult mai simplu sa iei legatura cu o persoana pe net si sa ii marturisesti sau sa ii povestesti unele chestii (pe care poate ca nu le–ai spune nici macar prietenilor tai reali sau n-ai putea sa le spui unei persoane face to face) , decat sa-ti faci prieteni in mod real, pentru ca majoritatea te eticheteaza doar dupa felul in care arati si nu mai incearca sa te cunoasca cu adevarat.

Apoi, poti avea incredere mai usor intr-o persoana care nu te cunoaste in realitate( pentru ca nu are nici un interes sa-ti dezvaluie gandurile si secretele ) si care stii ca te intelege si poate ca simte sau gandeste la fel ca tine in unele situatii, sau cel putin e acolo si te asculta cand ai nevoie sa vorbesti cu cineva .

Si asta, faptul ca cineva e mai mereu disponibil sa te asculte, si-ti dea sfaturi, te incurajeaza, isi face griji pentru tine, se bucura sau plange cu tine,chiar daca este departe, inseamna mai mult decat iesi la o cafea cu cineva pe care o numesti prietena, dar pe care poate ca n-o intereseaza prea tare persoana ta, ci esti de fapt doar un subiect de barfa pentru ea sau se foloseste oarecum de tine.

Doar ca, in timp, devii oarecum dependenta de persoana de dincolo de monitor, incepe sa-ti placa felul ei de-a fi, sa-ti pese de ceea ce i se intampla si incepi sa tii cu adevarat la ea, apoi devii curioasa sa o cunosti si vrei sa-i fii aproape, iar daca este de sex opus exista posibilitatea sa te indragostesti de ea.

Dar oare e ok sa incepi o relatie cu o persoana care locuieste la sute de kilometrii distanta de tine? Ce probabilitate exista ca o astfel de relatie sa dureze?
Heh…exista … pana la un moment dat… adica, poate dura in conditiile in care ambele persoane se implica si-si doresc la fel de tare ca relatia sa mearga. Sigur ca este mai dificil sa pastrezi o relatie la distanta, trebuie sa fii inarmat cu mult mai multa incredere si rabdare decat intr-o relatie obisnuita.

Si am spus ca “pana la un moment dat “ pentru ca e destul de greu sa nu poti strange in brate sau saruta persoana pe care o iubesti ori de cate ori iti lipseste si poate deveni extrem de enervant sa nu poti s-o vezi decat foarte rar sau sa-i vorbesti doar la telefon si pe messenger. Si asta nu poate dura la nesfarsit , nu poti sta toata viata departe de persoana iubita iar daca vrei cu adevarat sa-i fii aproape trebuie sa gasesti solutii (de exemplu sa va mutati impreuna sau cel putin in acelasi oras),chiar daca asta implica sacrificii. Dar... ce nu merita iubirea?!

Pauza intr-o relatie...

Vine un moment in fiecare relatie in care sentimentele de iubire se transforma in prietenie, apreciere, obisnuinta, atasament, dependenta, respect, iar atractia incepe sa dispara incetul cu incetul si astfel incepi sa-ti pui tot felul de intrebari si sa nu mai fii sigura de ceea ce simti pentru partenerul tau.

Sa fii cu aceeasi persoana mereu nu-ti mai alimenteaza fericirea , poate pentru ca a intervenit monotonia, persoana de langa tine nu-ti mai starneste interesul, sau poate ca ai intalnit pe altcineva care iti face inima sa bata mai tare si simti din nou fluturasii aia pe care nu i-ai mai simtit de mult timp cu actualul si asta te face sa-ti pui la indoiala sentimentele fata de el.

Si totusi nu vrei sa-l pierzi, in primul rand pentru ca este o relatie stabila si asta iti ofera siguranta, stii ca el te iubeste si ca poate nimeni altul n-ar mai face-o asa, in al doilea rand ti-ar fi foarte greu sa ramai singura dupa atata timp in care el ti-a fost alaturi si o noua relatie presupune mai mult efort si atentie din partea ta... prin urmare e mult mai comod sa ramai in relatia pe care o ai deja.

Astfel cea mai buna solutie in situatia asta pare a fi “pauza “ care presupune sa stai o perioada de timp (mai mica sau mai mare ) departe de cel cu care nu demult vroiai sa-ti imparti viata, timp in care poti sa-ti pui gandurile in ordine si sa-ti dai seama ce simti si ce vrei de fapt.
Dar pauza intr-o relatie nu are numai avantaje, din contra, poate sa te indeparteze si mai tare de partenerul tau si sa te faca sa-ti dai seama ca de fapt poti trai foarte bine si fara el.

In ceea ce-l priveste pe partener, faptul ca persoana pe care o iubeste ii cere o pauza ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru el, sa-l faca sa-si dea seama ca ceva nu este in ordine si ca ar trebui sa faca ceva in legatura cu asta pana nu e prea tarziu. Iar cea mai buna solutie, mai buna si decat pauza, este comunicarea: sa discute sincer si deschis cu partenera pentru a intelege ce anume nu o mai multumeste din relatia lor si sa incerce sa schimbe unele lucruri (in bine) si nu sa astepte ca pauza sa resolve tot pentru ca … n-o va face.

Eu, care am trecut prin asa ceva, nu pot sa zic nici ca nu sunt de acord cu pauzele intr-o relatie, doar ca asta nu inseamna ca ele rezolva tot fara ca tu sa faci nimic , iar in cele mai multe cazuri nu au happy end-uri, si nu pot nici sa zic ca e imposibil ca cei doi parteneri sa se reindragosteasca doar ca... stii... nu poti sa te indragostesti de cineva doar pentru ca iti propui asta si mai ales este foarte greu sa te reindragostesti de o persoana pe care o cunosti foarte bine, pentru ca sunt foarte mici sansele ca aceasta sa te mai poata surprinda...

Si … am mai auzit o chestie : “nu va mai intelegeti… faceti un copil si o sa va apropie”… no way… e cea mai mare tampenie pe care o poti face pentru ca asta e cel mai nepotrivit moment pentru un bebe atata timp cat partenerii nu sunt siguri de ce sentimente au. Un copil ar complica si mai tare situatia, i-ar obliga sa ramana impreuna doar de dragul lui si nu din iubire sau pentru ca i-ar face fericiti, si asta n-ar avea urmari tocmai placute.

Si acum… e bine sa renunti la o relatie de lunga durata, sa calci peste toate promisiunile si declaratiile de dragoste pe care le-ai facut in timpul asta, doar pentru ca nu mai esti indragostita? merita sa dai dovada de egoism si sa-l faci pe cel care te iubeste sa sufere pentru a fi tu fericita?